Nu am fost la vot si nu am cumparat bilet la loto

M-am trezit la 11, cu gatul sucit intre plapuma si perete, cu cearceafurile incurcate printre picioare. M-am ridicat din pat calcand peste pernele cazute, impleticindu-ma.

Am facut cafea si ai mei, veseli si déjà pregatiti de somnul de dupa amiaza, mi-au reamintit ca e duminica si ca e 1 iunie. Mama m-a pupat si mi-a zis la multi ani, m-am bucurat si am intors la multi ani-ul catre sora-mea.

- Nu mai sunt copil, a spus ea si a ridicat usor nasucul in vant.

- A, da? Am spus eu fara gravitate. Eu mai sunt!

- Bravo, si tata e, a zis A cu un zambet.

Tata statea la masa cu cel mai inocent zambet posibil. L-am pupat.

Mi-am pus prajituri cu capsuni, doi biscuiti cu crema de vanilie si alte capsuni intr-un castronel, mi-am luat si cafeaua si m-am dus biruitoare in sufragerie, la televizor.

Balconul era deschis, pe sarma erau cearceafuri bleu si in casa intra o adiere racoroasa de culoarea cearceafurilor. Iar pe PROtv era Shreck. Minunat.

Am mancat prajituricile si am sorbit din cafea, razand singura si rasfatandu-ma vreo patruzeci de minute.

Mi-am verificat e-mailul, am citit niste posturi din rss reader, mi-am imbunatatit colectia de situri cu si despre lucruri organizatorice si m-am hotarat sa imi fac un nou planner, de data asta complet diferit, hackuind un simplu caiet e matematica. Am mai gasit inca unul si am pornit la decupat, lipit si liniat mandra nevoie mare, bucuroasa ca voi face unul pentru mine si unul pentru sora mea si ce o sa se mai bucure.

Primul semn rau a fost cand mi-am dat seama ca ar fi mai bine sa folosesc caietul si nu agenda de la tata – ah dar agenda merita sa fie folosita. Dar daca e asa de grea? De ce sa car atatea foi? Oricum o pot folosi la ceva mai bun. Mai bun adica ce? Lasa ca voi face numai o testare cu caietul si daca sistemul e bun il mut in agenda. Siigur…

Al doilea semn rau s-a ivit la ora 14 35, odata cu A care a intrat tiptil in camera, s-a postat in spatele meu, de unde cu jumatate de glas mieros si jumatate déjà dezamagit m-a intrebat :

-    Ma, tu ai uitat sa-i iei bilet lui tata?

-    Ce bilet ma? Ce trebuia musai azi?

-    Da, a raspuns ea simplu, cu repros si dezamagire, aruncandu-mi o privire de moartea caprioarei si parasind incaperea de parca la orice s-ar fi asteptat din partea mea numai la asta nu.

Pe nesimtite am inceput sa imi pierd cheful, mai intai am hotarat sa nu-I mai fac nici un caiet si m-am imbufnat. Apoi  a inceput sa ma roada de parca imesitatea dezamagirii era cu adevarat atat de mare pe cat spusese ea. Am hotarat sa infrunt balaurul si am patruns in castel.

-    Ai niste scoci din ala transparent lat?

-    Da, e acolo in cufaras a zis ea, abia sinchisindu-se de mine, pufaind incetisor.

-    Bai, nu a zis ca trebuia azi sa cumpar.

-    Ba da, a aruncat Inchizitia calm si sever verdictul.

-    Ba nu… am incercat eu.

-    Eu cand ti-am zis sa te duci inainte de doua ca la doua inchide …

-    Aaa… nu am auzit.

A pufait si s-a intors cu spatele, prefacandu-se ca scrie ceva tare important. Am plecat si mai chinuita decat ma dusesem.

L-am cautat pe tata sa ii explic ca eu nu stiu cum functioneaza loteria, ca nu mi-am dat seama ca daca m-a rugat sambata sa iau bilet idea era sa iau duminica pentru extragerea de la doua, nu sa iau bilet cand o sa ies din casa si am drum pe la loto. Si ca o sa iau maine etc.

Tata se culcase. Mi-am inchipuit dezamagirea, faptul ca a crezut ca am uitat sau ca nu mi-a pasat cand eu…
Am continuat sa ma perpelesc facandu-mi sange rau si psihic hara-kiri.

Ma suna C. Ma intreaba daca am fost la vot. Trebuie sa arat ca imi pasa, macar sa ma duc si sa votez cu partidul verde, nu ecologist. Este un act cetatenesc important.

Ii zic ca nu m-am dus si nu ma duc pentru ca nu cred in nimeni. Nici macar cat sa ma misc si sa il votez pe unul dintre ei. Ca prefer sa stau in casa si sa ma bucur de duminica si de ziua de 1 iunie fara sa ma gandesc la politicieni si fara sa…

E nemultumit. E, mai am timp sa ma duc. (Nu ma duc.)

Ii zic rapid de bilet, de hara-kiri si de nemultumirea mea ca nu ma pot bucura de o zi de duminica asa cum trebuie asa ca scap usor. Dar e doar pe termen scurt. De o saptamana a inceput sa imi spuna de cateva ori pe zi, ca o mica rasnita sa ma duc la vot, sa nu cumva sa nu ma duc, pana s-a transformat intr-un lucru din ala pe care il tot amani si devine din ce in ce mai greu de facut si mai apasator. Pana la urma din cauza lui nu ma duc asa ca sa ma mai lase ! Dar stiu ce o sa urmeze saptamana viitoare…

-    Nu-i nimic ca te duci la turu 2, se linisteste el.