Surorile

Cu mainile legate la spate si cu gura astupata de un caus intr-un colt intunecat de debara sta chircita o fiinta.

Primavara, cu buze vinete si ochi reci, cu parul in dezordine, fara flori si fara parfum, cu straiele rupte, fara conduri.

In camera de alaturi prajind lalele si zambile o Iarna mustacioasa si rautacioasa vorbeste tare, gutural cu cineva. In camera miroase a ceata. Pe un scaun inalt sta cam nerusinata Vara. Pieptul plin ii tresare cand vorbeste. Isi infasoara cositele galbui pe degete si se bataie nerabdatoare. Plescaie guma si face baloane.

Poc! Pleosc, pleosc, poc!

Iarna trebaluieste prin bucatarie si maraie. Pune prajeala in farfurii. Pune servetele cu model. Cu gargarite.

Melci nu avem? pleosc, pleosc, poc!

Iarna maraie din nou, mai amenintator, miscandu-si nasul coroiat si urata mustacioara. Ridica mana, Vara face ochii mari, Iarna ia un servetel, Vara isi arunca guma de mestecat.

Cu pipa in gura si ziarul sub brat, somnoroasa si cam transpirata intra Toamna. Se aseaza. Isi pune ziarul pe masa, ziarul loveste un pahar, paharul cade peste portia Verii, Vara sare ca arsa, loveste o furculita, furculita ii lipeste iernii o bucata de zambiluta prajita chiar in frunte. Toamna isi cere scuze, sterge apa, fumul pipei ei inunda bucataria.

Mereu cand vii tu cad toate.

Vara se stramba isi sterge fustita, isi aranjeaza tinuta.

Cele trei mananca.

Si, eu cand ies?

Iarna mesteca. Toamna fumega.

E randul meu...

Iarna fornaie. Toamna priveste in gol.

Mi-ati promis ca eeeeuu viiiin se bazaie rasfatata Vara.

Iarna mesteca in mancare. Toamna se uita pe geam.

Vara bazaie.

Iarna mesteca incetinel, apoi: ai si tu rabdare, acum e randul meu.

Toamna nu zice nimic, ca de obicei. Ce stie ea, in curand va sta in beci, langa Primavara.