De demult
Incerc sa ma misc si simt ceva ciudat in gat, ca o durere slaba. Apoi mai intensa. Imi deschid cu greu ochii, durerea creste, incerc sa ma indrept. Spatele imi trozneste, ma uit pierit pe geamul transparent ca un plastic pe care ai mancat branza. Sunt amortita si lipicioasa. O coaja de samanta atarna de geam. Ma trezesc de-a binelea.
Personalul de 16.30 din Constanta. E seara, deci nu mai e mult pana acasa.
« Marfarul asta opreste in fiecare groapa » zicea un marinar inainte sa adorm. Inca o statie. Urca vreo 7-8 tigani, toti negri. Sacouri, pantaloni si sandale negre, numai una dintre cele doua tiganci are un maieu cu paiele rosii. Tiganii rad tare si merg un pic anapoda. Unul zgaltaie un bergenbier la cutie, altu striga ceva de genul : « Ce naiba doar venim de la mort ! ». Rasete zgomotoase din guri ranjite metalic. Tam-tam.
Tiganu cu berea se aseaza pe un scaun si se culca. Pe rand vin prietenii lui care ii infing cate-o scatoalca dupa ureche. « Nu te culca, ma, ca acuma ajungem » Rasete. Radem si noi. Cel cu berea se vaita si injura, ceilalti il cheama afara si rad. Femeia patitului ne vede ca radem, ii spune asta unuia dintre agresori si rade si ea.
Alta statie.
Tiganii s-au linisit intre timp. Stau pe banchete linistiti, injurand asa parca in sila si numai din cand in cand. Oamenii din compartiment nu i-au observat pana acum si nu-i vor observa pana la sfarsitul calatoriei indiferent ce ar face tiganii.
Intre vagoane poposeste un strain cu mustata. Scoate o sticla de jumate si bea ca pe apa dar cu gurite mici de tot. Tiganul il vede prin usa, isi ia cutia goala de bere si ii cere strainului niste tuica. Usa vagonului se hatana. Mana strainului toarna in cutia de bere jumatate din ce avea. Iara usa vagonului care imi blocheaza vederea. Tiganul il ia pe mustacios de gat si-l pupa pe amandoi obrajii.
Intra impleticindu-se inapoi in vagon si balmajeste camarazilor despre « pretenul meu, pretenul meu ». Femeia ii spune cu juma’ de gura sa se potoleasca cu tuica. Tiganul ii spune ce curata e si de unde e adusa. Femeia tace. Tiganii il intreaba cum de i-a dat tuica, el tot :« pretenul meu, pretenul meu ». femeia se uita mai bine la strain. « Las’ca e si el cam negru, nu ? »
Ma uit la el, nu-mi dau seama daca e sau nu tigan. Sigur nici ei.
Strainul intra in compartiment, sa stea si el jos, zice ca are doar trei dovlecei si trei rosii in sacosa si ii duce acasa. « S-a uscat tot …»
Tiganul ii spune ca nu se atinge de sacosa lui, sa stea linistit. Cumetrii tigani il intreaba ce mai are in sacosa, mustaciosul repeta poezia. Un tigan se rasteste. « Ia da o rosie ! »
« Vei o rosie ?, ia ma o rosie »ii zice cu o bunatate servila strainul. Tiganu cere un castravete, strainul n-are. Tiganul insista.
Strainul se cara inapoi intre compartimente. « Pretenul » ii multumeste pentru tuica, strainul ii accepta multumirea si striga din usa « Berea ma numesc » de vreo trei ori pana se prinde tiganul ca nu e gluma. Apoi iese.
Pretenul se intoarce la tiganul cu rosia si-l dojeneste. « V-a dat omu rosie, ce-ati avut cu el. N-ai auzit ce n-are castraveti ? » apoi isi ia femeia si iese dupa strain. Prin usita vagonului se vede ca ii ofera o tigara dintr-un pachet de kent. Strainul ia una, tiganul ii intinde pachetul sa mai ia. Strainul refuza, tiganul insista. Ii intinde pachetul. Femeia rade putin. Strainul accepta. Tiganul ranjeste galbui si-si pune mana pe umarul strainului care zambeste si el.
