Cearceafuri

Povestile cele mai frumoase incep printre ele. Fosnesc moale si miros a vant sau a ger. Sunt placute la atingere si curate. Sub ele e trupul tau aproape gol si linistit. Iti pui mana stanga sub perna si-ti odihnesti capul pe umar. Un picior evadeaza de sub cearceaf si ochii ti se inchid, casti cu ochii inchisi si simti cum adormi…

N-a rasarit de mult. Lumina e inca roz si masinile, pomii, cainii sunt inca siluete de carbune.  O strada ingusta este traversata cu pas saltat de  o silueta carliontata.

Neanuntat de gene pirpirii de lumina sau canturi pasaresti  soarele isi taie calea in camerele oamenilor. De undeva din adancul cerceafurilor se iveste – monstruoasa! – o mana. Cat e ceasul?